Tu la ce situații "închizi ochii"?

 Trezirea...mă tot bîntuie acest gînd..de parcă m-aș afla într-o stare de somn.

Și dacă mă uit altfel, văd că închid ochii la fricile mele doar ca să nu le văd, îmi ascund dorințele pentru că sunt greu de realizat. În fine, am de crescut.

Și se știe că vîrsta nu e un indicator exact al "coacerii" tale. Poți să ai 30 de ani, iar în suflet, în acțiuni( mai exact, în lipsa lor, poți să fii copil).

Te rupe din interior cînd vrei să faci, dar nu poți; cînd vrei să lași controlul, dar se primește invers. Oare unde e mijlocul, unde-i punctul care le unește pe cele două?

Știu, e o imensitate de goluri, de foame de iubire și contact face to face. Asta orice mamă poate s-o înțeleagă.

Cînd ultima dată ai ieșit în lume?

Cînd ultima dată ai făcut ce-ți place?

Și cînd va fi momentul tău de pace, conectare și " Eu sînt"?

Hmmm...toate astea există, dar de multe ori rămîn nespuse.

Eu azi le-am scos în cîmp. Iar daca le citești, s-ar putea să vezi și tu ceva din viața ta.

Pur și simplu, dă-ți voie.